Unul din cele mai ale dracului monumente din Buenos Aires este o chestie din material ieftin lucitor, de vreo 12-15 metri în diametru amplasată în centrul unui parc. Chestia asta care seamănă cică a floare are marea particularitate că se închide și se deschide la soare ca florile de untdelemn. Măcar de ar face ulei. O prostie senzațională, dar mai avem încă 4 zile de stat în Buenos Aires și trebuie să le umplem cu ceva.

Monumente de nevăzut

Pe acolo prin zona este și cartierul ambasadelor, firește nu și al României, că noi avem sediul lângă autogara Retiro, că e zonă mai ieftină și la ce ne folosește să avem relații bune și să ne respectăm noi înșine când avem de a face cu a 15-a economie a lumii. Pe scurt ne-am plimbat prin cartierul bogatașilor pe drumul nostru spre Planetariu. Știti ce e aia planetariu? Locul unde vă învață că ordinea planetelor este Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn și UrAnus. De o frumusețe rarisimă, cu niște balustrade furate parcă de la Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei, înconjurat de o baltă pe care cresc gâște gălăgioase, planetariul este unul din puținele monumente în Buenos Aires pe care nu trebuie să le vedeți în Buenos Aires. Prietenii noștri au plecat spre apartament, iar noi ne-am continuat drumul.

La doi pași de locul unde puteți vedea UrAnus, este grădina zoologică, plină de animale locale și exotice, bineînțeles cel mai trist fiind un urs brun european care se învârtea în jurul unui lighean cu apă. Cerc după cerc, imaginea unui animal maiestuos închis într-o mizerie de câțiva zeci de metri pătrați te emoționează profund.

Trafic și parcări

Drumul spre apartament, pe jos, a fost impresionant, pe marginea unui drum cu 9 benzi pe sens. În Argentina sunt puține străzile cu două sensuri, sensul unic fiind predominant. Mai mult numerele de la străzi sunt puse pe fiecare plăcuță, regula fiind ca de la intersecție la intersecție să scadă sau să crească numerele cu 100. Cauți str. French 2153?  E în blocul de case de la 2100 până la 2200. De la intersecția cu Austria până la intersecția cu Salvator Diaz. Ușor și logic de urmărit. Dar cel mai interesant a fost că nu sunt mașini parcate pe stradă. Poate pentru că se fură, poate pentru că sunt civilizați și au sute de parcări. Oricum, nu sunt șoferi așa de “buni” ca românii, nu știu să claxoneze, nu știu să ambaleze motoarele și, culmea, nu se grăbesc.

Seara ne-am petrecut-0 în cea de a treia zi de petrecere și sărbătoare pentru Andreea, la un restaurant gen mai fancy molecularo gustativ, Aramburu. Mâncare mai îngrijită și mai inventată ca la I Latina, dar atmosfera nu la fel de prietenoasă. Păcat, pentru că el chef se străduiește mai mult, dar nu poate compensa lipsa de empatie a chelnerilor. Meniul are 12 feluri aici, cu 7 tipuri de vin, mâncarea e pregatită la perfecție. Eu sunt de părere că e cel puțin la fel de bun ca I Latina, dar am fost contrazis 3-1 de ceilalți.

[RFG_gallery id=’3′]