Cele 8 idei de week-end continua cu Luxemburg. Nu mai continui si o las pe Doamna Viespe, imblanzitoarea cuvintelor, sa va povesteasca…

Vineri, ora 3 dimineata…iarasi! Pisica noastra (ca pe vremea aia aveam una singura!) se impleticea printre picioarele noastre, buimacita si surprinsa in acelasi timp, ca iarasi ne-am trezit la ora aia imposibila si acum ne vanzolim de zor prin casa ca sa strangem diverse.
Ora 4 fara un sfert…telefonul din dotare bipaie…tata „aka”cursa noastra spre Otopeni, a ajuns ca de obicei cu un sfert de ora mai devreme si ca de obicei, nu suntem gata! Noroc ca are unde parca la ora imposibila aflata in discutie! Intr-un final apoteotic, ne punem „tolbele” in spate, reusim sa ne strecuram pe usa amandoi deodata, caci niciodata nu reusim sa ne coordonam foarte bine cand suntem buimaci ☺. Cu vesnicul sentiment pe care il am de fiecare data cand plec de acasa si anume ca sigur, sigur am uitat ceva si sigur e ceva important, ne urcam in duba lu’ taica-miu care demareaza in tromba spre aeroport! Tata, pe care-l iubesc de mor si care el asta face zi de zi si anume conduce, pune frana dupa frana si la 4 s-un sfert dimineata chiar daca nu e nimeni pe sosea, preventiv zic sau cel mai probabil din obisnuinta, ca sa nu-si piarda indemanarea! Pentru domnu’ Viespe, care nu are nici o treaba cu raul de inaltime, de masina sau alte „rauri” mai mult sau mai putin cunoscute, plimbarea cu masina si cu tata in postura de sofer il termina nervos de fiecare data! Asa ca, avantaj io, care am deja la bord distonocalmul de rigoare! Ce sa fac frate daca mi-e frica sa zbor?!
Si daca e vineri e….Luxemburg! Cu picioarele stranse la piept, pe scaunul meu de la economic, exact inainte sa atipesc odata cu decolarea avionului, imi vine in minte un amestec de imagini: Luxemburg, pe care l-am vazut prima oara in 2000 si lounge-ul de la Amsterdam unde vom ajunge cam in 3 ore, adica exact la ora micului dejun! Minunat, imi zic….sa inceapa week-end-ul!