Daca cumva nu v-ati prins pana acum, chestie greu de realizat, subsemnatei ii este frica sa zboare!!! Destul de rau as putea spune!

Ca atare, cu vreo saptamana inainte de fiecare zbor, incing randurile pe la biserici, aprind lumanari peste lumanari, dau banii de buzunar pe acatiste, ma caiesc pentru toate injuraturile spuse si nespuse din timpul anului si promit sus si tare ca nu o sa mai pacatuiesc in viata vietisoarelor mele, acum si in vietile ce va sa vie, numa’ numa’ sa nu fie rost de zdruncinaturi, goluri de aer sau alte nasolitati din alea din care am vazut io la „Dezastre in aer”!

Bineinteles ca si frica mea are o limita: nu m-a impiedicat niciodata sa ajung acolo unde vreau sa imi petrec vacanta sau week-end-ul, asta pentru ca sentimentul pe care il am cand calatoresc e de o mie de ori mai tare decat frica de zbor!

Revenind la calatoria cu pricina: dupa o raita prin lounge-ul din Amsterdam, unde am dat din scurt un „damage” la platourile de haleala special amenajate, ne-am indreptat spre poarta unde se anunta zborul catre Luxemburg. 45 de minute de zbor…floare la ureche, asa… pour les connaisseurs …stiu io care-s zburator frecvent, pac-pac nici nu decolam ca trebuie sa si punem rotile jos! Bineinteles ca fatalista din fire, imediat mi-am facut trei cruci cu limba-n gura si-am bagat un „Fereasca D-zeu!” preventiv la gandul de mai inainte: sa nu punem rotile jos prea rapid ca nici asta nu e bine!!!! Si taman ce imi terminam eu conversatia cu sinele si cu Seful cel Mare, cand dau cu ochii cu mijlocul nostru de transport….sa mai mentin suspansul?…nu e cazul zic! Jur ca m-am minunat ca aveam si stewardesa…e adevarat una singura…”De ce sa iroseasca mai multe vieti?” m-am gandit instantaneu, pufnindu-ma rasul la auzul propriilor mele ganduri!

Acum, gandindu-ma retrospectiv, avionul companiei Luxair nu era chiar asa de mic, dar cand am intrat inauntru si am vazut ca eu, la fabuloasa mea inaltime de 1,60 dau cu capul de toate alea, mi-am zis ca e chiar pacat sa nu stau la geam (eu nu stau la geam in general, sa fie clar!). Daca tot ploua ca la balamuc, avionul e o chichineata, de ce sa nu admir privelistea de deasupra norilor, nu? Macar pentru a vedea daca ce-am vorbit eu cu Marele Sef ramane valabil! Ce sa zic, m-a cam testat un pic de-a lungul drumului, mai o zdruncinatura ici, una dincolo, deci mai era loc de un acatist si vreo 2-3 lumanari de aprins. Insa cele 45 de minute au trecut rapid, si iata-ne aterizati pe aeroportul din Luxemburg! Centrul orasului e la o aruncatura de bat, cam cum sunt toate in Luxemburg, pentru ca marele ducat nu este chiar asa de mare, dar de respectat, se respecta. Vrei in centru…nimic mai simplu: daca optezi pentru taxi iesi afara si gasesti statia de taxiuri (erau vreo 1,02 euro pe km), vrei autobuz iei autobuz, mai precis numarul 16 cum au procedat si subsemnatii, pentru 1,50 euro de caciula si faci pana la Gare Centrale in jur de 25 de minute, iar daca te tine buzunarul poti inchiria si o limuzina sa te duca in oras! Sau poate vrei sa mergi pana in Germania, mai precis la Trier…nu-i nici o problema…in 40 de minute si contra sumei de 12 euro esti acolo, direct de la aeroport, cu compania Omnibus si linia lor de autobuze Airport Liner. In concluzie, o fi mic ducatul, dar ai cu ce sa te deplasezi, nu-i deranj!

Ajunsi in centru, ne-am cautat hotelul la care facusem rezervarile pe ultima suta de metri. Am stat undeva intre centrul vechi si gara, pe strada principala, la varul mai sarac din divizia Radisson, adica Park Inn. Asta micu’ si cardurile lui de fidelitate!!! Camera normala, suficient de mare, curata, relativ in centru, a fost ok, dar clar nu m-a mai impresionat pana la lacrimi cum a fost hotelul de la Stockholm! Odata desaga lasata in camera, hai in centru ca d-aia am venit nu: sa vedem orasul!