Era deja inceput de iarna, iar asta in zona Benelux se traduce prin intunericul care se lasa la o ora ce ar trebui interzisa prin lege si o vreme caracterizata printr-o temperatura usor mai ridicata decat la Bucuresti si o ploaie mocaneasca continua! Noroc ca ma invatasem minte de la Stockholm si renuntasem la minunatiile mele de UGG-uri in favoarea clasicilor bocanci!
Asa ca, cu capetele in piept pentru a tine contra ploii, am purces spre centrul vechi!
Ce sa zic, la bezna care domina peisajul si vremea senzationala, nu prea am avut cum sa vizitam noi prea multe, dar din cat ne-am aruncat un ochi totul parea cam cum imi aminteam eu din anul de glorie 2000: oraselul acela plin de contraste, care a evoluat de la mica fortareata la orasul european de astazi!
Targ de Craciun din Luxemburg
Cum sarbatorile de iarna bateau la usa, am gasit centrul orasului vechi ocupat in totalitate de targul de Craciun. Vin fiert, mancare si voie buna…exact ce aveam nevoie dupa o zi petrecuta „in aer”! Dupa ce am dat un tur de onoare al pietei in forma dreptunghiulara si am tras cu ochiul la meniurile frumos si strategic asezate in fata fiecarui restaurant pentru a-i atrage pe cei infometati si infrigurati, m-am asezat mai hotarata ca niciodata la una din mesele de lemn amenajate in piata de Craciun si l-am trimis pe cel mic in recunoastere pe la tarabe! In prealabil mi-am luat si o minunatie de suc de struguri fiert si inmiresmat cu scortisoara si cuisoare, ca sa imi tina de urat pana la prezentarea meniului. Asadar, ce soir, varza murata cu carnati! Pai la tanc, zic! L-am lasat pe domnu’ Viespe sa se lipeasca de o coada ca, de, era il largul lui: mancare si limba franceza! Si cum taraba era in apropierea meselor, conversatia ajunge si la urechile mele: ala micu’ o da pe franceza cu „Je veux deux saucissons…..si mai baga el si denumirea, la care, din partea opusa a tarabei se aude clar un „Ce-a zis ma asta ca vrea?”. Isi drege Viespea urechile si o da p-aia pe romaneste clara, de pricep amandoi ce si cum stau lucrurile, asa ca 5 minute mai tarziu ne infruptam cu spor din carnati de casa si varza murata facute, literalmente, ca la mama acasa! Si cum planurile pentru a doua zi nu se fac la o salata, ci la un al doilea pahar de vin, iar amandoi mai fusesem in Luxemburg, am cazut de acord, ca a doua zi sa mergem pana la Vianden, iar daca mai ramane timp si chef sa dam o tura si prin Echternach, ambele orase galo-romanice, ce promit turistului momente de neuitat si un aparat/telefon umplut pana la refuz de fotografii.
