Azi e ziua cascadelor, partea braziliană. Așa cum vedeți pe hartă, cascadele sunt la granița între Brazilia și Argentina, iar la confluența cu Parana, mai e o graniță, cea cu Paraguay și infamul Ciudad del Este, una din capitalele traficului de orice fel.

Cum am făcut noi să ajungem la Cataratas

Din Puerto Iguazu am luat un autobuz care merge către Foz de Iguazu. Îl recunoașteți că scrie pe el Foz de Iguaçu. Prețul pentru un drum dus este de 12 pesos. Autobuzul oprește la granița argentiniană, iei viza de ieșire și te asteaptă în fața vămii. La vama braziliană toată lumea zice că nu iți trebuie ștampilă de intrare în țară, dar din când în când se mai întâmplă să fie un control al pașapoartelor făcut de poliția braziliană. Noi am preferat să nu riscăm și ne-am luat ștampilele, dar autobuzul nu ne-a mai așteptat. Am stat o oră în vama braziliană așteptând până a sosit următorul autobuz. Am mai mers doi kilometri și șoferul ne-a zis să ne dăm jos, să traversăm și să așteptăm autobuzul local care merge la cascade. În nici 5 minute eram deja în autobuzul interurban care face legătura între oraș și cataracte. Acesta face un mic detur până la aeroport și după aceea își continuă drumul către cascade. Intrarea aici e 49 de reali, dar puteți plăti cu cardul fără probleme. Încercați pe cât posibil să nu folosiți pesos, cursul este deplorabil.

Ei bine, după ce intri în parc, te așteaptă un autobuz și mergi cu el până la capăt, de unde poți să mergi pe un traseu de vreo 2600 metri până ajungi sub Garganta del Diablo. Pozele vorbesc de la sine. Toată combinația durează cam vreo 2 ore, hai trei dacă mai stai să vezi animalele cum fac spectacol pentru turiști și cum le fură mâncarea.

La întoarcere am luat alt autobuz, din față de la intrarea în cascadele braziliene, direct către terminalul de autobuze din Puerto Iguazu. Șoferul ne ia pașapoartele la începutul călătoriei, se dă jos la granița braziliană și ia ștampile de ieșire, la aia argentiniană toți coborâm și facem vama, uite așa mai avem 81 de zile din viză. Mai o bere, mai un vin, mai o friptura, mai o inghețată, uite așa s-a dus și ziua asta. Deja glumim între noi că dacă rămânem în Ciudad del Este și ne fură cineva corneea măcar să o dea scump că am vazut atâtea locuri.

[RFG_gallery id=’10’]