Asuncion. Impresii de călătorie

Cât de ciudat e să te întorci în timp. Asuncion aduce aminte de casă. Ne bucurăm că am ajuns atât de departe, dar trebuie să ne hotărâm unde mergem mai departe. Azi e ziua marilor decizii. Unde ne îndreptăm de la Asuncion și ce mai vrem să vedem. Alegerea inițială a fost Chile, dar parcă și Argentina mai merită o vizită, prin urmare decizia e să lăsăm Chile la pachet cu Peru și Bolivia. Oricum suntem siguri că oferte speciale o să mai apară. Prin urmare ne îndreptăm spre misiunile iezuite din Paraguay și Argentina, de acolo coborâm spre Cordoba și Bariloche, iar ultima destinație va fi Mar del Plata, la plajă și la soare pentru 3 zile.

La pas prin Asuncion

Acum că nesiguranța privind viitorul nostru a fost risipită, ne îndreptăm spre centru, atenție, pe jos. Nu numai că nu avem probleme, dar oamenii se uită la noi zâmbind și cu o oarecare mândrie că am venit la ei în tara să îi vizităm. Ne simțim așa de exploratori, să ne pupe mamele noastre, zici că acu am descoperit mersul pe jos.

Bine, asemănarea între Asuncion și Bucuresti este foarte mare și ne simțim ca acasă, prin 1996, cam așa. Casele sunt sărăcăcioase, dar oamenii sunt foarte primitori și zâmbitori. Nu le vine să creadă că au musafiri din străinătate care se plimbă prin orașul lor și culmea să le și placă. Bine, plimbarea de dimineață a fost destul de scurtă, când noi am plecat de la hotel era acceptabil, doar 35 de grade, dar pe la 2 se făcuseră 43 și umiditatea era în creștere. Pe stradă devenise irespirabil, așa că am mâncat o supă de morun de paraguay și am plecat la siesta. Mai pe seară, după ora 6, am ieșit din nou. Nu că era mai răcoare, dar umiditatea ajunsese la 80%. Localnicii nu păreau deranjați așa că suck it up și uite monumentul eroilor războiului triplei alianțe, uite catedrala, uite palatul prezidențial (ca amuzament, știți că președintele a fost suspendat în 2012?).

Paraguay este una din viitoarele victime ale FMI și Băncii Mondiale. Au crescut ca și noi în 1989 că suntem singuri și că trebuie să ne plătim datoriile externe și să ne descurcăm prin forțe proprii. Așa că produsele de import sunt suprataxate, iar industria paraguayo este afișată cam pe toate produsele. E incredibil că nu ne-a lipsit nimic, magazinele sunt pline de toate lighenele, hainele, mâncarea de animale, băutura, legumele și carnea posibilă.

Noi am poposit la Bolsi, locul cu cele mai bune empanade din emisfera sudică. O mulțime de oameni care așteaptă loc, iar ca să vă așezați să mâncați, ochiți cine ar termina de mâncat, ba puneți în spatele lui și așteptați. Uneori puteți aștepta și 30 de minute. Desigur, puteți alege să mâncați a la carte, dar empanadele merită orice așteptare.

Pe drumul spre casă am mai găsit și un cinematograf în aer liber, la care populația se uita la filme mute. Preț de o țigară am râs împreună cu ei, dar mâine plecăm de dimineață la Encarnacion, la misiunile iezuite și nu știm la ce să ne așteptăm. Drumul ar trebui sa fie de vreo 5 ore, dar la cum se misca ăștia cine știe ce și cum.

[RFG_gallery id=’12’]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *