Plouă. Avem o piscină pentru noi și nu putem să o folosim. Sunt 21 de grade și plouă. Așa că așteptăm să se oprească și să mergem în oras. Așteptăm.

Tur turistic în Montevideo

Când se oprește ploaia, e deja ora 2 așa că nu avem decât o șansă: să mergem la plimbare motorizată. Hai în autobuzul turistic și să vedem ce atracții sunt prin Montevideo. Primul lucru pe care îl remarc este că atracțiile turistice sunt împărțite în două părți ale orașului. Unele sunt în orașul propriu zis și plaja este în zona numită Pocitos. Oarecum normal pentru America de Sud și în Montevideo este o comunitate armeanească importantă. Formată mai ales din armeni sosiți ca refugiați de pe urma genocidului din 1915, comunitatea a ajuns repede să ocupe poziții importante în societate. Al doilea om ca bogație din Argentina este un armean, pe numele lui Eduardo Eurnekian, acesta ocupându-se cu crearea unui imperiu media și cu administrarea aeroporturilor țării. În Uruguay toată lumea cunoște mâncarea armenească și face clar diferență între aceasta și arabes, adică kebab sau șaorma.

Turul turistic ne-a dus prin partea veche și prin portul Montevideo, pe plajă și pe la muzeul fotbalului. Știați că Uruguay este dublă campioană mondială la fotbal?

Povestea taximetristului călător

Transportul în comun este haotic. Hărți nu se găsesc, iar dacă vrei să ajungi într-un loc, strigi la șofer care iți e destinația și dacă merge acolo, te sui, dacă nu, mai întrebi și aștepți pe următorul. După un timp ne-am săturat, așa că ne-am suit în taxi.

Taxiul avea geam de siguranță despărțitor. Eu nu citisem mare lucru despre nesiguranța în Montevideo așa că am deschis subiectul. Din vorbă în vorbă am aflat că săptămâna trecută, într-un cartier mai nesigur, șoferul nostru a fost jefuit și nici nu avea vreo speranță că se vor găsi faptașii. Când a auzit că mergem mai departe, către Puerto Iguazu, ne-a povestit că trebuie să ne ferim să mergem în Ciudad del Este, că oamenii sunt răpiți pe stradă și le sunt vândute organele, iar dacă ai noroc scapi doar jefuit. El oricum lucrase prin toată America de Sud și a început să facă o caracterizare sumară a fiecărei nații. Venezuela este țara socialiștilor și a operațiilor estetice, în Columbia dacă mergi și nu știi spaniola, te răpesc de pe strada și cer răscumparare la qualidad de la violencia es incomparable, în Paraguay oamenii sunt foarte săraci, dar buni la suflet, în Argentina ar fi vrut să se mute, Chile e prea serios, iar mirarea lui era că ce căută niște indivizi veniți de la 12000 de km la el în tara. Ce căutăm? Ce vrem să vedem?

Am ajuns într-un final la destinație și ne-am dat seama. Vrem să vedem peisajele și să cunoaștem oamenii. Iar oamenii la care stăteam ne-au primit și ne-au tratat ca pe copii lor. Ba chiar ne-au făcut diplome că am trecut testul grătarului. Și iar ne-am întins până în noapte și am ascultat romanțe și ei ne-au pus tangouri uruguayene. Nu ne mai venea să plecăm și nici să mai dormim.

[RFG_gallery id=’7′]