Ziua țepelor. Tango de Argentina

Trebuia să vină și ziua asta. Ziua în care nimic nu merge bine. Ziua în care răul iese la iveală.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul

Am plecat să vedem celebrul monument, locul fără de care nu poți zice că ai fost în Buenos Aires, o emblemă a orașului și cel puțin singurul loc de acest fel din emisfera sudică, Grădinile Japoneze. Acu mulți ani, comunitatea japoneză a făcut un cadou municipalității și a construit o gradină ca la ei acasă. Cu lac, pești koi, podeț rosu, cascadă, tot tacâmul. Primăria nu a avut bani să îngrijească acest must not see al orașului și, pe lângă faptul că nu ai ce să vezi, mai platești pentru privilegiul asta și 3 dolari (28 de pesos). Pentru că nu era suficient subsemnatul a devenit poligon de tragere pentru țânțari. Iar ca deliciul să fie complet, restaurantul japonez din grădina are sushi argentinian, cu brânză Philadelphia, somon afumat, chestii fine, deh!

Tango argentinian. Cum să nu.

Din motive gen corecte la prima vedere, am decis să mergem la un spectacol de tango, nu la milonga. Ba că nu e sigur, ba că vin răufăcatorii și sechestrează tot ce mișcă în bar, ba că unde să mergem, că dacă nu e ce trebuie – de parcă am fi și știut să facem diferența și mai ales pentru că prețul părea extraordinar, doar 280 pesos de persoana pentru un pachet VIP care să conțină masă și spectacol. Iar locația, Esquina Carlos Gardel, este considerată cel mai bun loc în care se poate experimenta tangoul în Buenos Aires.

Într-0 clădire veche, lângă un mare mall, se organizează ceva industrial. La parter sunt 6 rânduri de mese lungi de 50-60 de metri la care turiștii sunt îngrămădiți. La etaj, mese de 4-6 persoane chiar lângă balustradă, și încă vreo 30 de mese suite mai spre acoperiș. Din fericire noi am avut locuri chiar la etaj, central, fără discuție cea mai bună masă din local.

Mâncarea. O mizerie jenantă. De departe cea mai proastă mâncare din călătorie, incluzând biscuiții primiti gratis la un suc cumpărat într-un supermarket. Băutura. Vin ieftin, dar în cantitate mare. Măcar să fie bizonul turistic fericit.

Mănânci în viteză maximă, la foc automat. Ai 75 de minute la dispoziție să înfuleci. Urmează 45 min cu proiecție film cinematografic cu ce frumoasă este patria (Argentina) și cum a apărut tangoul. Culmea Carlos Gardel nu era dansator, ci vocalist, nu era născut în Argentina ci în Franța, iar cel mai cunoscut tango este uruguayan. Asta așa, de chestie! Spectacolul în sine durează 90 de minute, dar înainte de asta trebuie să plătești. 4 persoane 1120 dolari americani! Aici trebuie să fac o precizare: $280 înseamnă 280 de pesos, iar u$s280 înseamnă 280 dolari americani. Adică de 8,05 ori mai mult. Doar de 8 ori mai mult. Măcar de merita…

Părerea mea sinceră: au venit vreo 6 perechi care au dansat. Mie mi s-a părut că a fost un spectacol de gimnastică la sol. 2 verticale, 3 diagonale, 3 poze, hai gata numărul. La Gotan Project măcar a fost spectacol, la Esquina Carlos Gardel țopăiau unii după alții, îmbrăcați ca cimpanzeii la circ. Dacă vreți să vedeți ce poate face un pic de Photoshop, intrați pe siteul lor.

Partea pozitivă a fost că măcar am văzut un căcat, dar locurile au fost extraordinare, l-am văzut perfect!.

[RFG_gallery id=’5′]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *