Inflorirea ciresilor este prima sarbatoare a anului pentru japonezi, inceputul primaverii si motiv de iesit in parcuri, la picnicuri, la baut in public (cred ca este singura data in an ca nd este tolerat).
Recunosc ca am avut multe prejudecati cand am plecat catre tokio, una din ele fiind ca e o jungla de beton si sticla si ca nu exista decat mici spatii verzi. Nu puteam fi mai eronat. Parcurile ocupa teritorii insemnate, zgarie norii sunt concentrati in cateva locuri, in rest cladirile avand rar peste 4 etaje, iar parcurile sau alte spatii verzi fiind la distante de 800-1000 metri unul de celalalt.
Noi ne-am cazat in Shinjuku, una din zonele cu cladiri inalte din Tokio si pe oraza de 1000 de metri avem trei parcuri, pline de ciresi, toti infloriti. La cinci minute de mers pe jos este cladirea primariei/administratiei regiunii tokio, inalta de vreo 250 metri, asta ca sa va faci o idee despre cum este organizat orasul.
Anul acesta prognoza era ca inflorirea se va produce incapand cu 16 martie, dar vremea nu a fost asa de buna cum se asteptau toti si pana la urma inceputul sezonului a fost declarat pe 26 martie. Exact pe 5 aprilie meteorologii niponi au declarat sezon inchis pentru inflorirea ciresilor la Tokio. Cica daca vrei sa vezi ciresi infloriti trebuie sa mergi la parcul Uedo sau la palatul imperial. Ca niste turisti ascultatori, am plecat cu metroul catre Ginza, cartierul unde sunt amandoua parcurile. Metroul era gol duminica, ne asteptat de gol, in 10 statii nu s-au urcat mai mult de 10 persoane, asa ca aglomeratia din filme nu am vazut-o.
Ciresii, plini de flori, si daca asa aratau la sfarsitul sezonului, cum or fi aratat la mijlocul sezonului? Peste tot cupluri sau grupuri de prieteni stateau la marginea trotuarului si mancau, beau, in fine, petreceau, petalele cadeau, turistii pozau, o fericire. Ne-am plimbat prin parc, am admirat natura in splendoarea ei pana ne-a gonit ploaia.
Pe jos spre Shibuya
Dupa parc a fost randul palatului imperial sa cada rapus de rafalele noastre de poze. Nu am gasit imparatul, dar macar am vazut niste ramasite din timpul shogunilor, armuraria si depozitul de cereale, unul langa celalalt, interesanta si de inteles alaturare. De acolo am plecat pe jos catre Shibuya, locul unde gasesti intersectia celebra din Tokio si fetele imbracate in sandi bell. Dar cartierul nu e cunoscut doar pentru atat. Peste 10 malluri, magazine imense de eletronice, ecrane imense cu lumini colorate, cartierul rosu care e de fapt portocaliu, hotelurile de megalux si magazinele “de firma” dau un aspect energic, foarte tineresc cartierului.
Revenim curand cu detalii despre Kawagoe, un orasel minunat la cateva zeci de kilometri de Tokyo!